Vă mai amintiţi când în copilărie eraţi urcaţi pe scaun, pentru a le spune buneilor sau mătuşilor ultima poezie învăţată? Sau când la matineul de iarnă, de sub masca de iepure, recitaţi cu sfială “Vine, vine, vine iarna”? Dacă vă este dor de aceste clipe, pregătiţi-vă în această duminică, să vă retrăiți amintirile , la “Mai Dulce” unde veţi vedea spectacolul “Copilărie, dulce poezie”.

 Copilăria are gust de ciocolată şi sunet de poezie. Odată pomeniţi în mijlocul Festivalului Tradiţiilor Dulci “Mai Dulce”, le veţi avea pe ambele şi astfel, o călătorie garantată înapoi la copilărie.  10 persoane publice vor recita poezii împreună cu copii lor. Până atunci, vedeţi ce “amintiri poetice” le-au rămas de pe vremea când aveau nevoie de un scaun, ca să fie văzuţi şi auziţi.

Oxana Lungu – director “Lia Fia”, mămică a două fetițe

Fotor0523103149

”Când eram mică, la un matineu, am fost Albă ca Zăpada. În timp ce recitam o poezie foarte importantă pentru sarbatoarea de Anul Nou, în sală a intrat Baba Cloanţa. Eu nu eram prevenită de această “vizită”, iar ceea ce a urmat este de nedescris. Mama mea stătea în al treilea sau al patrulea rând de scaune, iar în primele două, nu ştiu de ce, nu stătea nimeni. În momentul în care am văzut-o pe Baba Cloanţa, am încercat să ajung la mama, iar scaunele din faţa ei au început a zbura în toate părţile, la fel ca şi vata de pe papucii mei, care erau cică plini de zăpadă. În faţa celorlalţi copii, Baba Cloanţa a fost nevoită să-şi scoată masca, pentru a mă convinge că e doar un personaj.

Cel mai des îmi amintesc cum spuneam poezii urcată nu pe scaun, dar la bunelul meu în spate (țuș). De acolo probabil el auzea mai bine. Aveam o rochiţă preferată cu  fluturas. În ea ma simțeam vedetă și dacă aveam oaspeţi pe care trebuia să-i distrez cu poezii, neaparat o îmbrăcam. După ce am crescut şi nu mă mai încăpea, mama m-a tot rugat să o las că deja nu-i frumoasă, că şi-a pierdut culorile, dar nimic. Dacă nu îmbrăcam rochia, nu spuneam nici poezii. Într-un final, rochiţa a ajuns cârpă de şters geamurile.Tare m-am suparat! Oxana Lungu va recita o poezie cu cele 2 fiice ale sale, Emilia și Sofia. ”

Anatol Lupu – compozitor, tăticul unui băiețel

Fotor052223642

   ”Dintotdeauna mi-au plăcut poeziile şi le recitam cu plăcere. La grădiniţa, se organizau serate la fiecare sărbătoare, iar noi, copii, spuneam cu ardoare poezii despre mama, natură, cosmos, dar si fragmente umoristice. Am fost şi iepuraş, ursulet şi chiar indian. Evident pe vremea copilăriei mele erau de nelipsit din repertoriu poeziile ideologice – despre bunelul Lenin, Armata Roşie, pionierie etc. Fiecare micuţ trebuia să le ştie pe de rost.  Acasă, mama mă învăţa de altele. Şi până astăzi ţin minte cartea mea preferată cu versuri semnate de poeta Agnia Barto. Erau niste poezii extraordinare, foarte interesante şi pe inţelesul meu.”

 Aurel Chirtoacă – interpret, tăticul unui băiețel

Fotor05222412

”Pe când eram elev în sat, mai mergeam şi la şcoala de muzică din Rezina, de două ori pe săptămână. Eram nevoit să lipsesc de la ultimele două lecţii, pe care le aveam în acea zi, pentru a ajunge la şcoala de muzică. Deseori, se întâmpla ca ultimele lecţii să fie literatura română sau limba şi literatura rusă şi dacă plecam de la lecţii, atunci trebuia să mă pregătesc acasă. Dacă era vreo poezie de învăţat, o făceam cu mare drag. Îmi părea mult mai uşor, decât să citeşti un text, sau o carte după care să povesteşti conţinutul.  În cazul în care era vreo poezie mai complicată, atunci încercam să compun o melodie la ea, pentru a o memoriza mai repede. Ieşeam cu acordeonul în faţa clasei şi încercam să o cânt. Astfel absenţele mele erau motivate şi nota mai înaltă. Acum e la fel. Învăţ mult mai repede versurile, care au deja o melodie şi acest lucru îl observ şi la feciorul meu Laurenţiu.”

 Daniela Terzi-Barbăroşie – psiholog, mămică a două fetițe

dana2

”Prima poezie pe care îmi amintesc să o fi recitat de multe-multe-multe ori în copilărie, dar şi în adolescenţă, la bis-urile rudelor nostalgice, a fost una comică şi deloc copilărească, lucru pe care eu nu-l înţelegeam pe atunci. Un prieten de familie, un ditamai domn filolog serios şi grizonant, fiind amuzat de cheful meu nesecat, de a recita poezii, mi-a spus-o o dată, la o petrecere de-a adulţilor:

“Două gâşte îmbrobodite

S-au pornit să se mărite.

Dar găina de sub pat:

“Vreau şi eu la măritat!”

Da’ cucoşul din grădină:

“Und-te duci tu, fa găină?

Eşti bolnavă de ficat!

Şi mai vrei la măritat?!”

   Era atât de amuzantă priveliştea, probabil, eu fiind de-o şchioapă, bucălată şi excesiv de zâmbăreaţă şi “artistă”. Toată lumea se distra copios, spre încântarea mea naivă şi a durat foarte mult până să mă fi “reabilitat” definitiv, în faţa-mi şi m-am reprofilat la alt soi de poezie.Învăţam şi recitam cu mare drag poezii, şi acasă, în faţa rudelor şi la festivităţile din sat sau de la şcolile în care am învăţat. Eram printre puţinii copii care ştiau în întregime LuceafărulNoi vrem pământ sau El-Zorab şi din fericire, am avut mereu public foarte interesat de recitalurile mele. Mi-au prins foarte bine aceste poezii lungi şi în nopţile albe ale fetiţelor noastre, se linişteau şi ascultau atât de atent încât parcă mă convingeau că le şi înţeleg sensurile!”

   Dorina Gherganov – prezentatoare M1, mămica a două fetițe

Fotor052221413

    ”Când vorbesc de poezii, mi-l amintesc pe tata. Până să ajung şcolăriţă, el m-a învăţat primele poezii. Locuiam atunci în casa bunicilor şi parcă acum văd, cum mă lua în braţe, mă aşeza pe prispă şi îmi spunea poezii, pe care eu foarte repede le memorizam. Nu pentru că m-ar fi impus tata să le învăţ, ci pentru că erau interesante, le spunea cu suflet şi-mi rămâneau în memorie, fără să vreau. Un lucru n-am să-l uit niciodată. Odată tata mi-a spus că eu fac parte dintr-o generaţie fericită de copii. Că la şcoală nu voi învăţa poezii băgate pe gât, despre “deduşka” Lenin, despre partid, despre fericirea omului sovietic. “Tu vei învăţa poezii frumoase, care o să-ţi placă – despre libertate, limbă, mamă şi adevăr.” La cei câţiva anişori ai mei, nu prea am înţeles ce-a vrut să spună tata, dar cuvintele lui s-au adeverit. Când am păşit în clasa întâi, am fost prima promoţie care a trecut la grafia latină… Tata a apucat să meargă la toate Marile Adunări Naţionale, dar apoi a plecat la ceruri. Fiecare poezie în limba română pe care le-o citesc acum copiilor, mă duce cu gândul la tata şi la prezicerea lui.”

     Viorel Burlacu – cantautor, tată a 3 copii

Fotor052222124

 ”Am întâlnit poezia pe străzile satului, pe vrema când nu ştiam că are un nume anume. Moş Andrei, un bătrân energic, uscăţiv ca varga şi mereu binevoitor, de câte ori mă vedea pe drum, se oprea şi îmi recita câteva poezii:

Tu-tu-tu maşina vine

Încărcată cu măsline

Se opreşte lângă mine

Şi mă satur de măsline…

sau

S-a suit mâţa pe scară

Şi-a căzut în plămădeală,

Of, of, de ce s-o scot?

Ori de coadă, ori de bot?

 Tot Moş Andrei îmi povestea un fragment dintr-un basm oraecare. După care îmi dădea o bomboană fără de hârtie. Când am plecat pentru prima dată cu Tata la deal în vii, mi-a părut lumea atât de mare, cu frunze enorme, copaci giganţi, vii, plante – toate extraordinar de pronunţate. Şi eram convins că Pacea nu poate avea antonim. Pe scăunaş, în faţa Mamei şi a Lumii – cântam.”

     Stela Moldovanu – director art-salon “MolDeco”, mămică a trei copii

Fotor052221758

   ”De când mă ţin minte îmi place poezia. Recitam pe scăunel, cu mare entuziasm, poezii învăţate cu bunica-mea, care era profesoară. Maica-mea fiind medic, nu prea avea momente poetice. Eram tare responsabilă şi dacă învăţam o poezie, era tare lunga şi o luam în serios. Poezia mi-a ales şi Facultatea. Iar azi, după atâţia ani, mă face să fiu sensibilă, deşi poate pentru unii este ceva demodat. Poezia îmi pare cel mai sensibil mod de a spune lucrurile. În salonul nostru de artă, la MolDeco, am pus şi poezii în ramă, iar acest lucru a plăcut multora. La “Mai Dulce” voi recita împreună cu Bianca, fiica mea mai mică. Mă bucur tare mult că am putut să le cultiv fetelor o doză de dependenţă de poezie.”
Aceștia și alți părinți cunocuți din Moldova, alături de odraslele lor, vă așteaptă să îi admirați cum recită poezii la ”Mai Dulce”, pe data de 25 mai, ora 11:00, str. VLAICU PÂRCĂLAB / str. VERONICA MICLE. 
Detalii pe Facebook: Aici