Anul trecut, la Chişinău, de Ziua Universală a Iei, cele care vă scriu cu drag de pe acest blog, Nata şi Ana, au cunoscut-o pe arhitecta română Ioana Corduneanu. Ne-a fermecat, în primul rând, ia, absolut fantastică,  pe care o purta. Una veche, bătută cu broderii. Am aflat că cea care o poartă este un promotor împătimit al tradiţiilor şi portului popular. Iar în lumea virtuală și-a botezat casa: semne-cusute și arhivează pe acest blog  toate ornamentele de ie care îi pică în cale, din toate zonele României Mari. De când am cunoscut-o, nu am scăpat-o din ochi pe Ioana Corduneanu, dar astăzi vorbim cu ea, nu despre ii, ci despre tradiții gastronomice.

SEMNE BASARABENE CULESE DE IOANA CORDUNEANU

De Ioana  te îndrăgosteşti din prima. Este o femeie  frumoasă, afectuoasă şi foare caldă în comunicare. Când o descoperi însă, afli că cele de mai sus, sunt ,de fapt, doar câteva dintre numeroasele sale calităţi. Ioana este unul dintre cei mai activi militanți moderni pentru păstrarea tradiţiilor şi transmiterea lor mai departe, implicându-se în diverse proiecte, organizând workshop-uri, participând la expoziţii.

WORKSHOP CU IOANA CORDUNEANU

WORKSHOP CU IOANA CORDUNEANU

DESIGN IOANA CORDUNEANU. EXPOZIŢIE BERLIN

DESIGN IOANA CORDUNEANU. EXPOZIŢIE BERLIN

PERPETUALICONS (SEMNE MILENARE PE CARCASELE GADGETURILOR), PROIECT INIŢIAT DE IOANA CORDUNEANU

PERPETUALICONS (SEMNE MILENARE PE CARCASE DE GADGETURI), PROIECT INIŢIAT DE IOANA CORDUNEANU

“Vreau ca motivele noastre străvechi şi uimitoarele modele ale iilor noastre să prindă viaţă din nou, să dăinuie şi m-am decis să mă dedic acestui vis, văzând că Instituţiile abilitate nu consideră asta o prioritate.”

“Am iniţiat un grup de Facebook, semne cusute în acţiune, o şezătoare digitală. Suntem aproape 2300 de doamne, care au decis să îşi coase iile cu mâinile lor. Suntem pur şi simplu entuziaste de toate vârstele, de toate felurile: din sate, din orase, din multe ţări ale lumii; mame care stau acasă cu bebeluşii lor, doamne cât se poate de ocupate la serviciu, studente, pensionare. Toate au găsit bucurie în acest gest. Toate vor avea cel puţin o cămaşă fără etichetă de firmă, dar cu poveste.”

HAINELE DE DUMINICĂ ALE IOANEI

HAINELE DE DUMINICĂ ALE IOANEI

” Iile pe care le am în dulap nu sunt o colecţie, ci hainele mele. Le-am luat ca să le port, nu ca sa ma uit la ele. Cele mai multe sunt din anii ’50 şi ’60. Le-am cumparat, pe cele mai multe, de la târguri. Am ales ca “Fata Moşului” – nu neaparat modele ochioase, căci modele oricând pot coase şi eu. Am căutat cămăşi făcute de femei care au dat dovadă de creativitate şi pragmatism la croială, la îmbinări. De la fiecare ie am învăţat câte ceva.Valoarea şi preţul cămăşilor sunt invers proporţionale. O cămaşă veche costă cam cât o cămaşă albă din Mall. Cele mai preţioase costa cel puţin 100 de euro. Am încercat să port ie cu blugi, dar mie nu-mi vine frumos. Cel mai bine, pe mine, ia vine cu fota. Aşa port cămăşile: cu poale şi fote. Nimic nu bate originalul.”

“Colaborez cu o companie de telefonie mobilă din Chișinău de aproape 7 ani şi de 2 ani şi cu Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală. Din acest motiv vizitez des Chişinăul. Este unul dintre oraşele preferate, alături de Bucureşti, Istanbul, Tel Aviv şi Zurich, oraşe unde mă simt ca acasă. Şi asta are de-a face şi cu mâncarea.”

CUŞMA LUI GUIGUŢĂ

CUŞMA LUI GUIGUŢĂ

“Istanbul înseamnă baclavale, rahat, cafele şi condimente exotice. Tel Aviv, cu rodiile şi smochinele, cu toate sucurile de fructe şi zeci de feluri de halva. Zurich are ciocolata elveţiană inegalabilă. Iar la Chisinau vin să mă îmbib cu orice conţine vişine păstrate în suc propriu. Vişinele voastre, păstrate în suc propriu, sunt unice în lume. Cuşma lui Guguţă, învârtite cu vişine, orice conţine aceste vişine ale voastre, este de vis. Prunele, tot o mândreţe, umplute cu nuci şi fierte în vin aromat. Eu vin la Chisinau să mănânc cu prietenii mei. Fireşte, după ce mi-am făcut şi treaba.”

“Păstrez tradiţia şi în bucătărie. Româneşte trăim, româneşte mâncăm şi româneşte gătim cu legume din grădina proprie, de lângă Bucureşti, pe care o îngrijesc cu mare placere, refugiul meu de sfârşit de săptămănă. Acolo am brazde cu de toate, cu ierburi aromate care ne plac: busuioc, mentă, maghiran, cimbru, salvie, pătrunjel cât cuprinde, coriandru (zis şi pătrunjel arab, când îi consumi frunzele, proaspete). Folosim şi multă ceapă şi usturoi. Dar şi zeci de mirodenii orientale şi seminţe.”

IOANA CORDUNEANU

IOANA CORDUNEANU

“Ceva cu brânză, ceva cu nucă, cu miere, ori cu mure & zmeura – este oricând un desert preferat. Poale’n brâu, mucenici, sărăilie, păpănaşi, mucenici, orez cu lapte şi dulceaţă de mure deasupra – nu pot decide. Şi pe toate le pregătim frecvent.

  Ceva uşor (şi de gătit şi de digerat) ar fi mălăieşul, un frate al alivencilor. 150 g malai + 150 g zahăr + 300 g smântănă + 3 oua + 30 ml ulei, ¼ pachet unt + 1 praf de copt se amestecă, într-un castron mare, cu 3 mere (sau 2 mere si 1 para) date pe răzătoare, cu o cănuţă de afine şi o cănuţa de boabe de struguri negri, mici, aromaţi. Se varsă compoziţia într-o tavă unsă cu ulei şi se mai presară zmeure deasupra, daca sunt. Tava stă la cuptor, la foc mediu, maxim 45 de minute.

  Asta-i prăjitura din Capra cu 3 iezi; ăsta-i “mălăieşul” (că mama v-aduce vouă … mălăieş în călcăieş) etc. 

* * *

“Pentru că fiica mea, Ana, deja a crescut mare şi independentă, îşi mai găteşte şi singură dacă are poftă de ceva. Clătite, tiramisu, poale’n brâu, se descurcă aproape cu orice. De Crăciun a făcut, singură, primii ei cozonaci. Mmmm. Reţeta de poale’n brâu o ştim de la bunica mea, care o ştia de la străbunica şi tot aşa.”

FIICA ANA

FIICA ANA

“Kilogramele nu se acumulează dacă ai metabolism bun, viaţă activă şi alegi calitate, nu cantitate. In afară de ciocolată, nu cumpar dulciuri gata făcute, le pregătim acasă. Fac sport de 4 ori pe săptămână, câte o oră, cel puţin. Nu chiulesc. Vinerea, sâmbata – mai lucrez şi în grădină. Prin oraş merg mult pe jos. Am bicicletă, iau metroul. Orice, numai să nu fiu prizonieră în trafic. Nu stau locului. Dulcele îmi mai dă un plus de energie. Să nu uităm şi fructele, da?”

COZONAC FĂCUT DE ANA

COZONAC FĂCUT DE ANA

“Există bucătărie românească. Cum să nu existe? Există, însă, mulţi pesimişti şi cârcotaşi, care simt nevoia să ne explice ca nu suntem buni la nimic.

Hai să vorbim despre sarmale. Carne tocată au gătit toate neamurile, care au intrat în contact direct sau indirect cu Persia de odinioară. Toţi au expermentat; pe grătar, în tigaie, în frunze – şi au rezultat zeci de variante de mici, chiftele şi sarmale. 15 neamuri pe puţin gătesc sarmale. Gustându-le pe toate, legat la ochi, orice român va recunoaşte sarmaua românească.

Micul românesc. Chiftelele şi parjoalele noastre. Poate nu vă vin repede în minte nişte bucate exclusiv româneşti; dar stilul, slow-food, dat la cuptor, cimbrul, smântână, pătrunjelul proaspat nelipsit, maghiranul, usturoiul – ca la noi la nimenea. Avem şi bucate ale noastre, dar le-am uitat, fascinaţi de pizza şi de paste. Noi nu ne-am scris reţetele. Noi gătim “după gust”, “la ochi”, “cât cuprinde” “un praf de” – mereu aproximativ, mereu spontan şi gustos.

Acest Festival, Mai Dulce, poate işi va asuma misiunea de a salva din bucataria noastră ce se mai poate salva, cât nu e prea tarziu.”

ANA MARDARE

Photo: designist.ro, ioana corduneanu

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

ENG: AN INTERVIEW WITH IOANA CORDUNEANU ON IE AND ROMANIAN CUISINE

Ioana Corduneanu is a Romanian architect, a beautiful mother and an affectionate woman. She is one of the most active advocates for the preservation and passing on of Romanian traditions, by getting involved in various projects, organizing workshops and participating in exhibitions. Being such passionate about Romanian folk costumes, Ioana created the blog semne-cusute, where she archives each ornament for Ie (the traditional Romanian blouse).

 We talked about the traditional Romanian blouse, but most of all about gastronomy.

“I´ve started this Facebook group semne cusute în acţiuneWe´re almost 2,300 ladies, who´ve decided to make their own Romanian Blouses (Ii). We are mere enthusiasts of all ages and all kinds: from the village, from the town, from all around the globe; stay-at-home mothers, workings mothers, students, pensioners. We all have found joy in this act. Each of us will have at least one blouse without a label, but with a story.”

Ioana confesses that each of her Romanian Blouses is meant to be worn. She chooses them carefully, based on creativity and pragmatism. She reveals that Chisinau is one of her favourite cities, along with Bucharest, Istanbul, Tel Aviv and Zurich.

“Istanbul is baklava, Turkish delight (lokum), coffe and exotic spices. Tel Aviv – pomegranates and figs, fresh juice and dozens of kinds of baklava. Zurich has the best chocolate. And in Chisinau, I like to eat everything that has “visine in socul lor” (sour cherries preserved in their own juice).”

At home, Ioana cooks traditional Romanian dishes, with home grown vegetables.  Her favourite dessert must include one of the following ingredients: cheese, nuts, honey or wild berries.  

She shared with us the recipe for Malaies (a delicious traditional Romanian dessert).
Mix maize flour (150g) + sugar (150g) + sour cream (300g) + eggs (3) + sunflower oil (30ml) + butter (1/4) + backing powder (1 sachet). Stir in a large bowl with 3 grated apples (or 2 apples and 1 pear) together with 1 small cup of blueberries and 1 small cup of black grapes.  Pour the composition in an oiled pan and sprinkle with some raspberries. Let it bake for 45 min.   

Being such a food lover, Ioana doesn´t worry too much about her silhouette.

“You don´t gain weight when your metabolism is good and you have an active lifestyle; choosing quality over quantity. Chocolate aside, I don´t buy desserts, I make them at home. I practice sport 4 times a week, at least 1h per session. On weekends, I work in our garden. I walk a lot, ride the bike, take the metro; anything to avoid being stuck in traffic. I am a very active person and sweets give me energy. Let´s not forget about fruit, ok? ”  

Ioana believes in the existence of a Romanian cuisine, affirming that only pessimists would say the contrary and highlights Sarmale (Romanian dumplings), Mici (Romanian sausages), Chiftele (meatballs) and Parjoale (minced meat croquettes) as special dishes with unique flavours and taste that any Romanian could recognize instantly. In general, Romanian cuisine is represented by the slow-food style. And the combination of traditional spices gives it the particular savor.

“We, as a nation, didn´t write down our recipies.We are spontaneous.We trust our palate and produce delicious flavors. I hope that Mai Dulce - the Sweet Traditions Festival will save what´s left from our traditional Romanian cuisine, until it is not too late” ends Ioana.

Translated by Doina Cioca